worries on my mind

Lelouch

Viața lui de colector de suflete nu era una foarte palpitantă. Poate și pentru că el era o persoană seacă , lipsită de reacții și sentimente. Se afla într-un parc aproape gol, cum se lăsase seara, stând pe bancă și fumând lejer dintr-o țigară. Movul părului și al ochilor săi îl făcea să fie poate cea mai ușor de reperat persoană din lume.

Akari

Neavand stare sa stea in casa, isi lua o carte si iesi in parc stand chiar peste drum de el. Merse un timp apoi se aseza pe o banca luminata de un felinar pentru a putea citi. Deschise cartea si fupa ce mai arunca o privire in jur, incepu sa citeasca.

Prin perdeaua de fum care îl înconjurat tânărul rus putu să observe destul de rapid că nu mai e sigur. Dădu drumul chiștocului și acesta dispăru înainte să atingă pământul ,apoi apăru ca de nicăieri în spatele băncii, proptindu-și palmele sidefii pe spătarul băncii ei și aplecându-și suficient capul cât să vadă ce citește ea.

Parca simtind pe cineva se uita in spate si se ridica tipand, scapand cartea pe jos. Lua repede cartea si fugi dupa un copac, tremurand toata. Nu il auzise venind. Cum aparuse in spatele bancii fara pic de zgomot?

Ridică sceptic dintr-o sprânceană. Nu se așteptase să o sperie așa repede...să fie un simplu om? Oamenii mereu erau așa intriganți..
Surâse și își duse mâinile la spate, luându-și aceea statură a sa impozantă și mergând cu pași rari către ea, zâmbind chiar șarmant.
”You can calm down. I am not gonna hurt you.”

Tresari cand ii auzi vocea si se uita spre el cateva momente. Strangand cartea la piept, se ridica si veni in fata lui, privindu-l direct in ochi.
-So you speak english?

Se uită la ea cu ochii lui care străluceau ca două pietre de ametist în negura nopții și surâse prietenește.
”My language is russian in fact, but I can speak in any other language you want... even those which are considered to be dead like latin.”

Rasufla usurata si continua sa-l priveasca in ochi. Chiar ii placea culoarea ochilor sai. Isi lasa privirea in jos, firele sale rosii venundu-i pe fata pana i-o acoperi.
-If you'll excuse me, I think I will go now. spuse cu jumate de gura si trecu pe langa acesta.

”Are you that scared?” întrebă înapoi, privind-o peste umăr, fără să se miște deocamdată din loc.
Niciodată nu crezuse că e o prezență așa înfiorătoare. Până la urmă ca aspect nu arăta rău, doar vorba aia...devil always gets a pretty face.

Se opri brusc de parca ingheta. Inghiti in sec si isi intoarse privirea spre el cu teama, schitand un mic zambet.
-N-No...Not at all. Ok...I am scared. But it's not because of you. I mean you don't look scary or anything. You look really handsome to be honest--...I mean-....
Se facu rosie ca parul ei si isi apleca capul, cerandu-si scuze.

Îi urmării reacțiile cu interes. Îl fascina oarecum natura umană. El nu era capabil să aibă reacțiile și sentimentele lor, poate și de aici pornea fascinația aceea.
Își întinse degetele lungi și reci către bărbia ei și îi îndreptă chipul privind-o cu ochii lui ca de piatră.
”Then...what is your real problem , redhead?”

Il privi un timp in ochi fara sa zica nimic si rosii.
-"R-Redhead"? My name is Akari! spuse imbufnata.
Il prinse de mana si o departa de ea, facand un pas in spate. Se uita la mana sa rece apoi la el.
-What...what are you?

”Akari... got it” aprobă scurt, înclinându-și capul lent într-o parte. ”People call me in so many ways... but I am a soul collector” răspunse sincer, deși nu știa ce impact putea să aibă un astfel de adevăr asupra unui om obișnuit. Supranaturalul mereu îi speria pe oamenii obișnuiți.

-A...soul collector? repeta nedumerita.
Nu auzise de asa ceva pana acum. Acum ca aflase, cumva se calma si nu ii mai era asa frica. Il privea atenta, analizandu-l din cap pana-n picioare.
-And...what is your name?

”Lelouch Aleksandrov, at your service ” se prezentă și făcu o plecăciune scurtă.
Cumva familia lui avusese cu câteva secole în lume tangențe cu regalitatea și era extrem de galant față de tinerii din generația modernă.
”Enchantee” încheie, deși în fiecare cuvânt răsuna defapt accent rusesc, după cum și dezvăluise. Îi prinse slab mâna și îi sărută scurt încheieturile degetelor cu vârful buzelor, dându-i apoi la fel de delicat drumul.

In clipa in care ii saruta mana, Akari se facu rosie la fata. Isi duse mana la spate si privi rusinata intr-o parte. Se simtea ciudat de bine. Adica nimeni nu se purtase cu ea vreodata asa frumos. Isi scutura repede capul, incecand sa-si alunge gandurile.
-Ni-Nice to meet...you...spuse rusinata fara sa-l priveasca.

Faptul că se rușina nu făcea decât să îi mărească starea aceea din intrigare. El mereu fusese incapabil să simtă... chiar și orice - rușine, teamă, îngrijorare. Le vedea la oameni și le percepea ca atare, dar nu le putea simți pe pielea lui.
”How about a walk?” propuse cu un zâmbet fin pe buzele palide.

-A walk? Ummm...Yes. Why not? zambi usor.
Isi stranse cartea la piept si porni cu pasi mici la plimbare alaturi de Lelouch. In timp ce mergea il mai privea din cand in cand cu coada ochiului. Firele rosii de par ii veneau pe fata ceea ce o enerva. Cauta prin buzunare un elastic dar nu gasi. Isi ura parul foarte tare mai ales din cauza culorii.

Observase imediat, cum era genul foarte atent, că are nevoie de un elastic de păr . Își duse mâna la spate și făcu să-i apară unul între degete, apoi îl întinse amabil către ea.
”I think you need one of these.”

Tresari si se uita la elastic luandu-l in mana apoi la Lelouch si zambi.
-Thank you very much, Lelouch.
Gandindu-se ca tot avea sa-i vina in fata daca-l prinde intr-o coada obisnuita, incepu sa-l impleteasca, legandu-l apoi cu elasticul la capat.
-Ummm...Sorry for asking this but, what are you doing here so late in the night?

Nu îl deranjau întrebările, indiferent cât de personale puteau să devină. Uneori oamenii erau curioși. Însă de obicei cu cât știau mai puține despre el cu atât era mai bine. Socotii însă de data asta că vrea să răspundă și așa și făcu.
”Well... I do not need to sleep. So I often spend my nights in this park.”

-Really? Ok...
Isi muta privirea la drum. Chiar nu isi amintea sa-l mai fi vazut pe aici, dar nu mai conta. Nu mai scoase niciun sunet si isi lasa privirea in pamant. Pierzandu-se in proprile ganduri, nu mai fu atenta la drum si se impiedica, luand asfaltul in brate.

Dacă ar fi încercat să o prindă de haină probabil i-ar fi alunecat printre mâini. Avea reacții mult mai rapide ca oamenii, dar fiind vorba de o fracțiune de secundă și de o clipă de neatenție cât nu se uită spre ea era prea târziu. În schimb își întinse palma în aer și corneea lui cea albă se făcu neagră, dispărând tot, inclusiv irisul, iar corpul fetei se opri la un milimetru de asfalt, chiar înainte să se lovească, corpul ei plutind practic acum.

Avea ochii strans inchisi asteptand parca lovitura ce nu mai veni. Isi deschise ochii pe rand acestia marindu-se de uimire cand vazu ca pluteste. Rasufland usurata isi intoarse privirea spre el vrand sa-i multumeasca insa ingheta cand ii vazu ochii, fiind incapabila sa mai scoata vreun sunet. Cu toate astea, isi facu curaj si ii multumi. Se sprijini in maini si se ridica in capul oaselor, yremurand usor de la sperietura trasa.

Își lăsă mâna să cadă ușor pe lângă corp și o privi apoi în felul său calm, dar distant.
”You okay?” o întrebă și o inspectă de posibile lovituri, însă doar din priviri. Părea însă că fata nu pățise nimic și reacționase chiar la timp. O speriase însă cu ochii lui demonici, lucru firesc.